„Conscripțiile și recensămintele din ultimele trei secole au scos la lumină existența a mai multor construcții închise datând din sec. al XV-lea. Unele dintre acestea erau proprietăți particulare, dar de utilitate publică. Este vorba despre hanuri, construcții arhitectonice aparte, menite să adăpostească călătorii și mărfurile în Brașov sau la răscrucea unor drumuri mai importante din Țara Bârsei și împrejurimi.
Cele mai vechi mai vechi hanuri cunoscute sunt amintite în prima jumătate din sec. al XVI-lea, cea ce nu exclude existența lor anterioară, avându-se în vedere privilegiile primite de oraș încă din sec. al XIV-lea (1364, 1368, 1369). Multe din ele au dispărut, iar pentru unele din ele nu se cunoaște nici măcar locul unde au funcționat, dacă avem în vedere numeroasele incendii și cutremure care s-au abătut asupra orașului.
Hanurile din Țara Bârsei au fost catalogate în trei grupe: hanuri din centrul comercial al Brașovului la adăpostul zidurilor (sec. XV-XVIII), hanuri din suburbii, situate în afara cetății (sec. XVIII-XIX), respectiv hanuri aflate în diferite localități în Țara Bârsei, situate pe artera principalelor drumuri de tranzit spre și din Brașov, sau la intersecția de drumuri.
Pe lângă faptul că hanurile satisfăceau nevoile numeroșilor negustori cărora le trebuiau locuri sigure unde să-și depoziteze mărfurile; târgurile anuale, care țineau aproape o săptămână, atrăgeau deasemenea numeroși oameni. În acele zile, proprietarii de hanuri nu izbuteau să facă față afluxului de negustori străini, astfel că situația hanurilor, creșterea numărului acestora a devenit o preocupare permanentă a autorităților.
În fotografie hanul orașului „La Coroana de Aur”, demolat în 1912, Fr. Thomas”.
(Sursă text și foto: Țara Bârsei, vol. 2, Ed. Academiei RSR, București, 1974.)
Informațiile sunt puse la dispoziție printr-un inpirat recurs la memorie, de către Muzeul de Etnografie Brașov.
